Ghid practic de urmat cand copilul este anxios

Atunci cand parintii au copil care se lupta cu anxietatea, este foarte usor ca si acestia sa intre intr-un ciclu vicios in care in loc sa i-o amelioreze, de fapt i-o accentueaza, chiar daca au intentii bune. De obicei acest lucru se intampla cand parintii anticipeaza anumite temeri pe care acesta le are si incearca sa il protejeze de ele. Mai jos vei afla exact ce este anxietatea si cateva sfaturi utile despre ce sa faci si ce sa nu faci ca parinte.

Ce este anxietatea? 

Anxietatea definita ca fiind o teama difuza, avand uneori o cauza bine determinata, alteori nu, iar netratata afecteaza destul de mult viata copilului ajuns la maturitate. De asemenea, anxietatea este in principal intalnita la copii si la persoanele de sex feminin. Anxietatea este dobandita pe parcursul vietii, nu este ceva cu care ne nastem. Aceasta poate fi de sine statatoare sau prezenta intr-un tablou clinic ce include alte afectiuni psihice, cum ar fi sindromul obsesiv-compulsiv, depresia, chiar si in cazul pacientilor cu stres post-traumatic, obtinut in urma unor evenimente ce au produs traume psihice si/sau fizice.

Desi uneori anxietatea este benefica, mentinandu-ne vigilenti si atenti la imprejurarile noastre, de cele mai multe ori, daca este de o intensitate mare, ne impiedica sa functionam si ne ingreuneaza viata. Anxietatea este pana la urma un fenomen perfect normal, ce ni se intampla ori de cate ori avem emotii, poate cand e vorba de un examen, un prim sarut, in caz ca trebuie sa vorbesti in fata unor oameni si multe alte situatii de acest gen. Insa aceste emotii si temeri se pot transforma pe parcurs, persoana ce sufera de o tulburare de anxietate simtindu-se intr-un pericol iminent caruia nu ii poate face fata cu resursele pe care le are.

Anxietatea trebuie mentinuta sub control, fie ca este vorba de copii sau adulti. Daca se ajunge in punctul in care devine o panica extrema, o teroare constanta si nejustificata, fara a fi prezent vreun pericol real, vor aparea negresit si tulburari de comportament ce vor deteriora din ce in ce mai mult calitatea vietii si relatiile interpersonale. De-a lungul evolutiei si cresterii copilului si acesta experimenteaza in egala masura stari de anxietate provocate atat de pericole reale, cat si imaginare. Am pregatit pentru voi cateva sfaturi daca aveti un copil anxios, pe care le puteti implementa si voi in viata voastra, daca este cazul.

Scopul este de a ajuta copilul sa fata fata anxietatii

Niciun parinte nu-si doreste ca propriii copii sa sufere, sa simta ca nu apartin unui loc, sa nu se simta indeajuns de buni sau imperfecti. Copilul trebuie invatat sa infrunte frica de esec, sa isi accepte imperfectiunile. Creierul uman porneste de la o astfel de idee, iar apoi o amplifica, creand o poveste care justifica acea idee. Asadar, copilul trebuie invatat sa isi inteleaga emotiile, nu sa le inlature. 

Nu eviti anumite subiecte sau lucruri doar pentru ca ii provoaca anxietate

Pe termen scurt, evitarea factorilor declansatori ai anxietatii il va face pe cel mic sa se simta bine. Pe termen lung insa, comportamentul anxios va fi accentuat, fiindca daca acesta se va afla intr-o situatie ce il va incomoda, va incepe sa planga pentru a-si exprima starea interioara, iar parintii vor sari sa-l salveze, eliminand cauza anxietatii. Astfel se instaleaza un mecanism de aparare, iar povestea se va repeta din nou, nivelul anxietatii fiind mai intens. 

Ofera-i copilului sansa de a avea o perspectiva pozitiva, dar realista

Ca parinte nu ii poti promite ca va excela mereu in viata, ca va avea doar note bune, ca toti copiii il vor indragi si vor dori sa se imprieteneasca. Copilul trebuie sa aiba asteptari realiste fiindca nu toti se vor juca frumos cu el, unii il vor rani fizic/verbal, unii profesori poate ii vor trata cu indiferenta sau diferential. 

Tu trebuie sa te asiguri ca in oricare din aceste situatii el sa inteleaga ca totul va fi bine, ca poate face fata oricarui lucru si ca trebuie sa-si infrunte temerile. Astfel, copilul capata incredere, stiind ca il intelegi si nu ai asteptari absurde de la el atunci cand nu se poate adapta sau nu este dorit intr-un grup. 

Respecta-i sentimentele, insa nu ii incuraja comportamentul

A fi validat nu este egal cu a avea acord, deci e important ca acesta sa faca diferenta. Cand are un ajutor din partea ta, starea de anxietate poate fi controlata. Deci, spune-i cand ii este frica de ceva ca ii intelegi sentimentul, ca este in regula sa se simta asa, insa ca esti acolo cu el si il ajuti sa treaca prin asta. 

Incurajeaza-l sa comunice ce-l supara

Parintii trebuie sa fie atenti pentru a nu ii induce anumite raspunsuri la situatii provocatoare de anxietate. Incercati sa puneti intrebari neutre precum “Cum te simti in legatura cu prima ta zi de scoala?”, nicidecum “Iti este frica de prima ta zi de scoala?”. La fel de atenti trebuie sa fiti la tonul folosit, cat si la limbajul nonverbal. Poate copilul a trecut printr-un eveniment traumatic cu un animal, deci este gresit sa ii pronuntati teama, spunandu-i ca de acel animal trebuie sa se fereasca. Ii veti accentua temerile si de fiecare data cand il va intalni va fi ingrijorat, nu va sti cum sa se comporte, va avea sentimente mixte.

Mentineti perioada de anticipare scurta

Cel mai greu lucru este poate perioada de dinainte sa facem un lucru de care ne este frica si cu lucrul cu pricina. Daca are frica de dentisti, cel mai rau lucru este sa deschideti subiectul cu cateva ore inainte de vizita la cabinet. Mentineti perioada de anticipare scurta, pentru a evita accentuarea temerilor.

Oferiti un model sanatos de urmat

Daca tu ca parinte te plangi la telefon unui prieten ca nu mai faci fata stresului, grijilor si problemelor, aceste informatii vor fi asimilate foarte rapid in creierul sau. Deci, daca tu nu te descurci, el cum sa o faca? Evident nu poti fi mereu atent la cuvintele tale, insa incearca sa iti lasi copilul sa vada cum faci fata unor situatii ce-ti provoaca anxietate cu mult calm, toleranta si ca poti sa treci cu brio peste ele. 

Daca simptomele anxietatii par sa se agraveze indiferent de cat timp trece si cat de precauti sunteti, atunci este cazul sa luati in considerare ajutorul prin psihoterapie cognitiv comportamentala. Doar un psihoterapeut poate trata formele severe si-l va ajuta sa aiba o viata cat de cat normala in plan scolar, individual, profesional, social. Rabdarea este o virtute, iar comunicarea nu inseamna nimic fara intelegere. Deci, ascultati-va cu adevarat copiii!