Despre parentingul pozitiv. Cum dezvoltam o relatie puternica cu cei mici

Au trecut acele vremuri in care sintagma eu te fac, eu te bat se aplica. Sau cel putin noile generatii de parinti inteleg ca sanatatea emotionala este extrem de importanta, la fel ca si celelalte nevoi umane. Copiii nu se cresc cu tacere, subminati, supusi, inchizandu-le gura cand isi exprima dorintele. Nu este firesc sa ii reducem la tacere, sa traim prin ei, sa luam decizii pentru ei. 

Sunt multe traume pe care unii parinti le au din relatia pe care au avut-o la randul lor cu parintii. Dar sirul vicios de practici barbare pentru educarea unui copil ar fi bine sa se opreasca. Vindecati-va ranile si mai apoi educati copiii. Pentru ca altfel le veti transmite si lor rautatea, frustrarea, indisponibilitatea emotionala. 

Asadar, doar din raportul parinte - copil nu are cum sa reiasa o relatie sanatoasa si puternica intre voi. Asta se cladeste in timp, cu eforturi sustinute, cu iubire si dedicare. Iata cateva sfaturi pretioase pentru voi parintii:

♦ Nu ii aratati doar ce face rau 

Detasati-va de rolul de adult. Cum sa simtiti cand cineva va critica fiecare pas? Desi ideea este menita sa corecteze anumite comportamente, poate sadi in inima copilui nesiguranta, neincredere in fortele proprii. Are o stima de sine scazuta cand i se atrage atentia doar asupra a ceea ce nu face bine. 

Suna mai bine sa vorbiti pe ton calm: poate ca ar fi mai bine sa faci asta, asa, pentru ca… Iar argumentele logice il vor convinge. Sau intrebati cu blandete daca isi doreste mai degraba sa faca un anumit lucru intr-un alt mod. 

♦ Validati emotiile copilului 

Suntem setati sa spunem: nu plange, potoleste-te. Insa furia si frustrarea, toate starile prin care trece un om, adult, implicit un copil, sunt firesti si trebuie intelese. Ai dreptul sa fii furios, insa nu sa reactionezi furios. 

Asadar primul pas este de a valida emotiile. Te inteleg, stiu, ti-e greu sunt expresii ce ajuta in momente dificile cand copilul plange. 

♦ Uitati de ecrane si fiti impreuna cat de mult posibil 

Mai toate recomandarile in privinta cresterii unui copil mentioneaza despre cat de important este sa petreceti timp impreuna. Insa asta nu inseamna sa fiti doar intr-o incapere alaturi de copil. Ci sa uitati de ecrane si sa va jucati impreuna, sa petreceti timp impreuna, impartasind interesele celui mic. 

Inchideti televizorul, ascundeti ecranele - telefoane sau tableta - si jucati-va. Este terapie curata atat pentru copil, cat si pentru adult. 

♦ Fermitate cu blandete 

A educa un copil intr-un mod cat se poate de bine nu presupune ca voi ca parinti sa fiti mereu de acord cu orice va spune micul pui de om. Invatati sa spuneti si nu, sa trasati limite, insa adoptati acea fermitate necesara cu multa blandete. Copiii au nevoie si de adulti sa le spuna cand e prea mult. 

♦ Uitati de recompense 

Desigur, pentru un moment pare benefic sa ii oferiti o mica mita pentru a manca tot din farfurie, insa pe termen lung este mai periculos decat credeti. Poate dezvolta tulburari de alimentatie. Azi un ou, maine un bou. Asadar, nu va doriti sa incepeti acest joc vicios. Uitati de recompense, creati insa o rutina de somn si de hrana, de joaca de asemenea, pentru a nu ajunge nici la santaj, nici la recompense. 

♦ Fara rani emotionale

Daca tie nu iti place sa fii dezamagit, de ce faci asta unui copil? Avem tendinta, ca adulti, sa consideram ca cei mici pot fi mintiti si dezamagiti usor? Le promitem ca facem, cumparam, ca vor ajunge sa aiba parte de cine stie ce. Si nu ne tinem de cuvant. Evitati ranile emotionale. Sa plecati pe furis, sa mintiti pe copii doar cat sa auda ei ce isi doresc. 

♦ Nu exista copii obraznici, ci copii care isi doresc independenta si nu stiu sa o ceara 

E drept, copiii pot fi mai energici decat ar putea adultii sa faca fata. E drept ca se intampla multe si un adult isi exerseaza rabdarea si limita. Copilul care aparent este obraznic are insa nevoi neexprimate. Cere sa fie independent, sa isi fie hranite anumite nevoi. Intelegand care este substratul acestor situatii veti reusi si sa stapaniti momentele frustrante atat pentru copii, cat si pentru parinti. 

♦ Nu asteptati sa creasca. E minciuna care va fura momente frumoase 

Din frustrarea ca nu stiu sa explice ce isi doresc copiii plang. Cand cresc, din frustrarea ca nu pot face ce isi doresc, tipa. Iar adultul din toate aceste frustrari ca are momente de tensiune in relatia cu al sau copil isi proiecteaza viata de parinte peste ani, cand copilul creste si va intelege mai bine. E de fapt o minciuna pe care v-o spuneti si care va fura momente frumoase. 

Asadar, dragi parinti, sa claditi o relatie frumoasa cu al vostru copil implica mai mult efort, mai multa deconectare de la ecrane pentru a va conecta cu el. Sa fiti alaturi unii de altii, sa intelegeti cum se simte, cum este in postura lui - un om mic, intr-o lume mare, in care nu are voie diverse, uneori nici sa exploreze ce e in jur, i se spune mereu ce sa faca si de ce, nu are voie sa isi exprime dorintele etc. - este o arta!