Familie - Cum apare si care sunt limitele rasfatului?

Unul dintre cele mai mari miracole din viata unui om este reprezentat de nasterea unui copil. Inca din primele sale zile de viata, parintii isi vor canaliza toata atentia pe noul membru al familiei. Odata cu aparitia bebelusului in viata lor, toata dragostea si grija vor fi indreptate spre el. Dorinta parintilor va fi aceea de a-si ocroti puiul de toate pericolele si de a-i oferi tot ce este mai bun pe lumea asta.

De cele mai multe ori, copilul va deveni prioritatea principala a oricarui parinte. Inca din prima clipa a venirii sale pe lume, parintii vor lua deciziile in functie de nevoile si dorintele celui mic. Nimic nu va conta mai mult decat bunastarea propriului copil. Din acest motiv, parintii vor fi gata oricand sa se sacrifice pentru puiul lor. Noptile nedormite, atentia sporita asupra celui mic sau neglijarea propriilor nevoi sunt doar o parte dintre acestea. Starea de bine a parintilor va depinde exclusiv de zambetul si de siguranta propriului copil. Insa, intre a-i asigura nevoile celui mic si rasfatarea acestuia este o diferenta de la cer la pamant.

Cum apare rasfatul?

Dorinta parintilor de a-i asigura copilului toata atentia si dragostea de pe lume, se poate transforma, treptat, intr-o forma de rasfat. Acestora le va fi tot mai greu sa isi refuze copilul, indiferent de cerintele manifestate de el, fapt care va fi in detrimentul ambilor parti. Pentru a nu-l priva pe cel mic de ceea ce ii poate aduce fericirea, parintii vor incerca sa ii ofere tot ce isi doreste. Acest obicei, insa, va deveni in timp extrem de solicitant pentru parinti si extrem de nociv pentru copil. 

In general, parintii ajung in acest punct din cauza fricii pe care o au de a nu-i lipsi ceva propriului copil. Acestia se indoiesc de calitatea lor de parinte si se gandesc ca refuzul ii poate cauza nefericirea celui mic. Astfel, ajung sa se intrebe daca este suficient ceea ce i se ofera copilului. Acest fapt se poate transforma usor intr-o forma de slabiciune de care cei mici se vor bucura. Stiind ca nu vor primi un raspuns negativ, acestia vor ajunge sa creada ca totul li se cuvine si isi vor permite sa le ceara parintilor tot mai multe favoruri. 

Ce este rasfatul?

Foarte multi parinti ajung sa devina reci cu propriii lor copii tocmai din dorinta de a nu-i rasfata. De aceea, este esentiala trasarea unei limite intre iubire si implicit, asigurarea nevoilor si alint. Pentru a fi posibil acest lucru, trebuie sa fie inteles sensul acestui obicei toxic si in ce situatii se aplica. In principiu, rasfatul reprezinta asteptarile manifestate de cineva de a-i fi satisfacute anumite nevoi pe care si le poate indeplini singur sau de a-i fi implinite anumite dorinte. 

Pentru a obtine aceste favoruri, profita de slabiciunile celorlalti si apeleaza la tot felul de metode mai putin etice, precum santajul emotional. Cu alte cuvinte, nu se gandeste la cei din jur, ci la propriile nevoi si dorinte, considerand ca totul se invarte in jurul sau. Presati de acest comportament, cei mai multi cedeaza presiunii si ii ofera ceea ce isi doreste. 

Se poate vorbi despre rasfat in cazul bebelusilor?

Aparent, bebelusii par ca se incadreaza in acelasi tipar fiindca isi manifesta vizibil nevoia de a fi ingrijiti, plangand, tipand sau miscandu-se agitat pentru a primi atentie. Deseori, parintii trebuie sa se trezeasca noaptea, sa se neglijeze si uite de multe ori de propria persoana pentru a-i purta de grija noului membru din familie. Chiar daca are nevoie in permanenta de cineva pentru a-i indeplini nevoile, nu se poate vorbi despre rasfat in cazul unui bebelus. Spre deosebire de un copil/o persoana rasfatata, bebelusul nu isi poate satisface propriile nevoi. Din acest motiv, cel putin in primele luni de viata, este dependent de parinti. 

Cu toate acestea, sunt parinti care considera reactiile agitate ale micutului in momentele in care are nevoie de ajutorul unui parinte drept alinturi. Astfel, din frica de a nu-si rasfata bebelusii, incearca sa le creeze un program fix pentru alaptat, hranit, schimbat etc. Din pacate insa, un astfel de tratament nu este unul benefic. In primele luni de viata, acesta are cu adevarat nevoie de toata atentia si grija posibila. Sunt nevoi pe care nu le poate controla si nu si le poate satisface singur. In plus, in aceasta perioada se creeaza conexiunea dintre parinti si copil, iar atentia acordata micutului este importanta.

Care sunt limitele rasfatului?

Prin urmare, se poate vorbi despre rasfat doar in momentul in care copilul se poate descurca singur sa manance, sa se schimbe sau sa mearga la baie, este constient de acest fapt, dar alege sa ceara in continuare ajutorul. De asemena, rasfatul se poate manifesta si prin reactiile exagerate ale copilului generate de dorinta acestuia de a obtine un favor (jucarii, ore suplimentare petrecute in parc sau in fata televizorului etc.). Chiar daca nu reprezinta o necesitate, ci mai degraba o dorinta de moment, copiii rasfatati sunt gata sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-i convinge pe cei apropiati sa le faca pe plac. Astfel, ideal ar fi ca fiecare parinte sa analizeze situatia si sa faca diferenta intre nevoile reale, aspiratiile copilului, dorintele firesti si mofturile de moment.

Rasfatul nu inseamna neaparat manifestarea iubirii fata de copil si nici exprimarea dragostei nu este o forma de alint. In timp ce o parte din parinti confunda iubirea cu aprobarea oricarei dorinte manifestate de copil, alti parinti isi priveaza copiii de gesturile firesti de dragoste si afectiune. Rasfatul ii poate creea impresia ca totul i se cuvine si nu va sti sa munceasca pentru a-si indeplini visurile, asteptand ca mai degraba sa intervina mereu cineva pentru a-i implini dorintele. In aceeasi masura, exprimarea sentimentelor de dragoste precum imbratisarea sau incurajarea copilului la fiecare pas din evolutia sa nu este egala cu rasfatul. De aceea, indicat ar fi sa delimitati dragostea de rasfat si sa cantariti care sunt nevoile reale ale copilului si dorintele trecatoare.