5 lucruri mai putin stiute despre ADHD
ADHD-ul este una dintre cele mai frecvent diagnosticate tulburari de comportament in copilarie. Am stabilit deja ca sunt doua tipuri de ADHD, cel in care impulsivitatea si hiperactivitatea sunt predominante si cel in care este predominanta dificultatea de concentrare, iar gradul de severitate difera de la caz la caz. Tulburarile de acest gen pot fi atat mostenite genetic, cat si dobandite. Astfel ca aproximativ 80% din cazuri sunt pe fond genetic. ADHD mai poate aparea din cauza leziunilor cerebrale dobandite sau din cauza contextului social sau familia in care creste copilul.
Dar iata ca exista si lucruri care nu sunt atata de cunoscute cand vine vorba de aceasta tulburare:
1. ADHD este frecvent diagnosticat gresit. Asta datorita faptului ca simptomatologia acestei tulburari se aseamana cu simptomele din alte afectiuni de tip neurologic sau psihiatric. Printre afectiunile cu care este confundat ADHD-ul se enumera anxietatea si depresia, tulburarea bipolara sau cele ce tin de sistemul endocrinologic si metabolism, sindroamele epileptice. De asemenea, chiar si copiii ce sunt supradotati sau care au anumite deficite precum disfagia, dislexia si discalculia, sunt deseori diagnosticati gresit cu ADHD.
2. Nu exista un test specific care sa ajute la identificarea ADHD-ului. Diagnosticul acestei tulburari poate fi pus doar de un psiholog sau neurolog. Acesta poate fi pus atat in timpul consultatiei, cat si conform informatiilor oferite de parinti sau alti membri ai familiei semnificativi. Bineinteles in acest caz exista si un anumit grad de subiectivitate. In cadrul unei consultatii la cabinet se pot face anumite teste specifice ce vor confirma sau infirma faptul ca micutul are ADHD.
3. Nu se stie cauza principala pentru aceasta tulburare. Desi factorii genetici pot influenta, totusi nu este nimic clar dovedit. Totusi, exista anumite categorii de risc de dezvoltare a ADHD in care se pot incadra copiii. Printre aceste categorii se afla copiii care au fost nascuti prematur, cei care au suferit anumite traumatisme cranio-cerebrale, cei care au trecut prin infectii ale sistemului nervos central sau care sufera de alte afectiuni ale organismului ce impiedica functionarea sistemului nervos central in parametri optimi.
4. Nu capacitatea de concentrare este problema principala, ci deficitul de functionare executiva. Aici ne referim la faptul ca functiile cognitive ce au loc in cortexul prefrontal sunt afectate. Acestea au legatura cu organizarea, autocontrolul, planificarea, inhibitia si flexibilitatea cognitiva. Functionarea executiva mai implica si hiper-focusul, moment in care copilul se concentreaza excesiv pe o anumita activitate, nu mai raspunde niciunei cerinte si parca totul in jurul sau dispare.
5. Aparitia acestei tulburari nu este determinata de stilul de parenting, nici de IQ-ul copilului, nici de consumul excesiv de mancare nesanatoasa sau dulciuri. Totusi, aceste aspecte pot influenta si accentua simptomatologia ADHD. Atat copiii ce au o inteligenta superioara, cat si cei ce sufera de un retard cognitiv si capacitate intelectuala deficitara, pot fi afectati de ADHD.
Deci, luati in considerare ca un copil poate avea dificultati de invatare destul de evidente si semnificative, chiar daca este supradotat. Parintii trebuie sa ceara ajutorul unui specialist pentru a determina daca intr-adevar copilul lor este afectat de ADHD. In niciun caz copilul nu trebuie vreodata mustrat si nici facute comparatii ca “Andrei de ce a putut sa invete si sa ia 10 si tu nu?”. Aceste comentarii nu il fac decat sa isi piarda si mai mult increderea in sine, dar si in voi, instalandu-se eventual o spaima ori de cate ori nu da randament. Ori acest lucru duce la o crestere a anxietatii, deci se poate complica situatia si sa apara alte tulburari comportamentale si emotionale.
Simptomele se vor modifica odata cu varsta, iar din acea stare de hiperactivitate se ajunge la o agitatie interioara, un proces normal in etapa maturizarii neuronale. Fiindca cei ce sufera de ADHD sunt mai slab dezvoltati emotional fata de alti copii de varsta lor, acestia vor parea imaturi si superficiali. Iar acest lucru se va accentua in adolescenta, in special luand in considerare si schimbarile hormonale. In aceasta perioada apar de obicei depresia si anxietatea, iar toti acesti factori duc negresit la un comportament vulcanic si instabil. Apare agresivitatea, nevoia de adrenalina ce o vor gasi implicandu-se in situatii riscante, vor avea un comportament antisocial si vor incerca sa patrunda in lumea substantelor interzise.
Deci, parinti, cheia aici este rabdarea si ascultarea. Un creier ce nu functioneaza normal nu trebuie sa fie motiv de pedeapsa. Nu stiti ce simte el in interior, dar sprijiniti-l si oferiti-i siguranta ca poate oricand sa se adreseze voua pentru orice problema intampina. Tratamentul acestei tulburari nu este eficient doar din medicamente, acestea doar ameliorand simptomele. Abordarea terapeutica ideala este asocierea medicamentelor prescrise si cu terapia comportamentala si de reeducare cognitiva.
Asadar, in lupta cu tulburarea ADHD indicat ar fi sa apelati la ajutorul specialistilor. Daca simtiti ca ceva nu este in regula cu comportamentul sau, un consult cu siguranta nu are ce rau sa faca, poate chiar aduce lumina in cazul vostru si puteti sa incepeti un tratament adecvat.
