Cum integram mai usor copii cu nevoi speciale in sistemul educational

Conform unui studiu realizat in anul 2019, in tara noastra au fost inregistrati peste 70 de mii de copii cu un certificat de handicap. Dintre acestia aproximativ 50 de mii fie sunt separati de cei care nu prezinta nici o dizabilitate, fie nu sunt inscrisi la o scoala fie sunt inscrisi, dar in sistemul de invatamant special. 

Se pare ca despre acesti copii nu prea se discuta in spatiul public, doar atunci cand apare un caz care atrage atentia autoritatilor si se redacteaza subiectul in presa. Multi dintre ei sunt discriminati insa nu doar de alti copii ci chiar de parinti. Astfel ca multi dintre ei nu se mai simt in siguranta, se izoleaza, realizand din ce in ce mai mult ca sunt diferiti fata de alti copii. 

Din pacate tematica privind integrarea copiilor cu dezabilitati intr-un sistem de invatamant inclusiv nu a beneficiat de o atentie sporita sau de o documentare amanuntita atat in randul copiilor, parintilor, cat si a cadrelor didactice. Inainte de toate, educatia este una dintre cele mai importante aspecte in formarea copiilor ce vor deveni adulti. Educatia din scoli, cat si cei “7 ani de acasa”. Copiii ar trebui sa invete de la parinti ca indiferent de dizabilitate, suntem toti la fel, toti avem dreptul la o educatie intr-un sistem care nu ar trebui sa faca diferente. La randul lor, parintii ar trebui sa constientizeze acest aspect si sa inteleaga ca indiferent de religie, sex, dizabilitate, cultura, copiii au nevoie de a fi iubiti, sustinuti si incurajati in permanenta. Acelasi lucru ar trebui sa il faca si cadrele didactice.

Ce ar presupune integrarea scolara a copiilor cu dizabilitati in invatamantul de masa 

Integrarea copiilor cu nevoi speciale in sistemul educational presupune educarea lor in scoli obisnuite, impreuna cu ceilalti copii. Organele competente ar trebui sa asigure servicii de specialitate in scolile respective: terapie educationala, recuperare, asistenta sociala si medicala, consiliere medicala. 

Totodata, cadrele didactice ar trebui sa fie sprijinite in ceea ce priveste procesul de proiectare si aplicare a programelor de integrare. Mai mult decat atat, copiii cu nevoi speciale trebuie sa aiba acces la toate resursele scolii inclusiv la terenul de sport si biblioteca. Dincolo de aceste aspecte, cadrele didactice, cat si parintii ar trebui sa incurajeze comunicarea intre copiii cu dizabilitati si ceilalti. Acestia trebuie sa inteleaga si sa accepte totodata ca unii copii sunt diferiti si au nevoie si ei sa se integreze in societate. 

Copiii cu dizabilitati merita sansa la o viata normala 

Din pacate, discriminarea nu are varsta si tot mai mult copiii diferiti sunt priviti cu neincredere, dati la o parte si neacceptati de toate categoriile de varsta. 

In spatele unei dizabilitati se afla inainte de toate un suflet de copil, care isi doreste sa descopere lumea, o dorinta de a deveni poate doctor pentru a salva alte vieti sau profesor pentru a demonstra cat de importanta este educatia. Chiar si acesti copii au vise, dorinte si scopuri, unele poate mai puternice decat ale unui copil care nu prezinta nici o dizabilitate. 

Trebuie sa intelegem ca visele unui copil nu vor tine cont niciodata de etnie, rasa, religie, limba, afectiune sau categorie sociala. Simt si iubesc la fel, chiar daca infatisarea poate fi putin mai diferita. 

Pentru ca sunt dati la o parte si discriminati, ei sufera foarte mult si poate ca nu inteleg de ce se intampla acest lucru. Starea lor psihica, emotionala si fizica se degradeaza si nu mai pot evolua. 

Bullying-ul, o alta problema in randul copiilor cu nevoie speciale  

Din pacate, printre victimele bullying-ului se afla si copiii cu probleme de sanatate sau dizabilitati. Pot fi victime ale violentei psiho-emotionale, cat si fizice. De multe ori acestia doresc sa se integreze intr-un colectiv, mai cu seama la spatiile de joaca insa de cele mai multe ori sunt respinsi si blamati poate pentru felul in care arata sau cum se comporta. 

Efectele comportamentului de bullying sunt daunatoare, iar copiii cu nevoi speciale se simt singuri, umiliti si uneori prezinta si simptome de depresie, anxietate si insomnie. Pe langa aceste simptome mai pot aparea si neincrederea in sine, copiii nu mai au o atentie si capacitate de concentrare sporita, practic stilul de viata le este afectat si mai mult de atat.

Iata ca aceasta tematica nu este indeajuns discutata atat de parinti, cat si de cadrele didactice, dar mai ales de autoritatile competente care pot lua masuri in ceea ce priveste integrarea copiilor cu nevoi speciale in sistemul educational de masa. 

Acesti copii au nevoie de ajutor si de suport din partea societatii pentru a se putea integra, pentru a se simti protejati si pentru a avea incredere ca se pot dezvolta intr-un mediu normal, fara a fi marginalizati si blamati, pentru ceva de care nici macar nu sunt vinovati.