Simptome ADHD la copii. Ce trebuie sa stim?
Cand ne gandim la un copil cu ADHD tindem sa credem ca acesta este hiperactiv, ca energia sa este excesiva, ca nu respecta regulile, se catara peste tot si este greu de disciplinat. Se revede acest lucru chiar si la un copil rasfatat excesiv, ce poate prezenta un temperament vulcanic, irascibilitate si multa energie. Insa ADHD poate fi de doua forme si este bine sa stim care sunt diferentele dintre ele.
Ce este mai exact ADHD si cand apare?
ADHD este o tulburare de hiperactivitate si deficit de atentie, care are cauze neurobiologice, creierul copilului putand fi afectat in timpul dezvoltarii in uter, la nastere sau dupa nastere, din cauza anumitor traumatisme, ale altor afectiuni de care sufera, a lipsei temporare de oxigen sau din cauza anumitor infectii. De asemenea, daca in timpul sarcinii mama consuma alcool sau medicamente care nu ar trebui, fumeaza, este predispusa la stres sau sufera si ea de anumite afectiuni pe parcursul sarcinii, creste riscul de aparitie a ADHD la copil.
Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie nu este vindecabila, insa, diagnosticata corect, simptomatologia poate fi tinuta sub control. Unele persoane adulte ce au ADHD pot duce vieti complet normale, iar altii pot avea adevarate dificultati in toate aspectele vietii. ADHD incepe in copilarie, iar pe masura ce copilul devine adult alte probleme psihice pot insoti aceasta tulburare precum depresia, anxietatea, tulburarea bipolara, dependenta de substante, alte tulburari ale personalitatii, probleme ale somnului. Odata cu trecerea timpului, cei diagnosticati cu ADHD dezvolta mecanisme de coping, acestia invatand sa traiasca si sa se autoregleze atat din punct de vedere emotional, cat si la nivelul functiilor executive.
Forme de ADHD
ADHD predominat de stari de impulsivitate si hiperactivitate - aceasta forma se regaseste mai adesea la baieti. Acestia se afla intr-o stare constanta de agitatie, vorbesc extrem de mult, nu au rabdare, vor neaparat sa primeasca pe loc ceva, moment in care daca nu primeste acel lucru comportamentul lor deraiaza. Agitatia motrica este excesiva, iar copilul isi asuma comportamente riscante, neatente, fara a gandi in prealabil posibilele consecinte sau pericole. Fiecare dintre aceste elemente descriptive are un grad diferit de severitate.
ADHD predominat de neatentie - se intalneste mai mult in cazul fetelor. Manifestarile care se revad in acest tip de ADHD este dificultatea de concentrare a atentiei si de organizare chiar si a unor activitati simple, neglijenta a bunurilor personale, dar si a activitatilor ce trebuie efectuate, greutatea de a intelege anumite instructiuni complexe, copilul nu poate povesti coerent o anumita intamplare, schimbandu-si subiectul destul de rapid, este usor de distras. Toate aceste aspecte il afecteaza in special in educatia scolara si netratat, chiar si in viata de zi cu zi ca adult, atat la job, cat si in relatiile interpersonale.
Cum poti recunoaste daca cel mic are ADHD?
Inevitabil, sunt episoade in care copilul poate avea exces de energie, poate fi neatent sau vulcanic, fara ca aceste semne sa fie, de fapt, simptomatologia ADHD. De aceea, cand parintele observa ca acesta are dificultati de adaptare in viata sociala, performantele scolare sunt sever afectate, practic exista disfunctionalitate in toate aspectele vietii sale, de la familie la scoala la mediul social, abia atunci se poate gandi ca este necesar un diagnostic. Acesta va fi pus in jurul varstei de 6-7 ani, de catre medicul psihiatru sau de un neurolog.
Este important de stiu ca aceasta tulburare de neurodezvoltare este prezenta inca din momentul nasterii. Pe parcurs ce copilul creste, simptomele devin tot mai evidente. Este de asemenea important sa fie facut un diagnostic diferential, pentru ca unele simptome ce sunt asemanatoare ADHD pot fi, de fapt, alte afectiuni psihiatrice si neurologice.
Copilul trebuie sa prezinte aceleasi simptome, de mic, in preajma tuturor membrilor familiei si la scoala. Daca un copil are un comportament diferit cu bunicii fara de parinti de exemplu, este posibil sa fie vorba de rasfat sau alte probleme de comportament. Daca simptomatologia ADHD apare in urma unui eveniment traumatic sau fara nicio explicatie evidenta, este foarte probabil sa fie vorba de alta afectiune psihologica.
Lucruri pe care nu le stii despre ADHD
Diagnosticul este pus specific pe comportamentul copilului de catre medicul specialist, neexistand o anumita investigatie speciala cum ar fi un test de sange, test de laborator sau teste imagistice.
ADHD este frecvent diagnosticat gresit, deoarece simptomele se aseamana cu cele in cazul altor afectiuni neurologice. Printre acestea se enumera tulburarea bipolara, sindroame epileptice, tulburari endocrinologice sau la nivel metabolic, tulburari de anxietate si depresie. Se mai fac diagnosticari gresite si in cazul copiilor ce sufera de dislexie, discalculie sau disgrafie si chiar si in cazul celor care sunt supradotati.
Copiii care sufera de ADHD se dezvolta mai greu din punct de vedere emotional, fapt pentru care uneori par superficiali si imaturi, aceste aspecte afectandu-le viata sociala in timpul adolescentei.
Tratamentul medicamentos nu este indeajuns pentru a trata aceste probleme comportamentale, ci este necesar un plan stabilit de medicul psihiatru ce include si terapia comportamentala, terapie de reeducare cognitiva, dat fiind faptul ca, la nivelul creierului nu se poate redefini modul de functionare.
Simptomele acestei tulburari nu depind de inteligenta celui mic, nici de parenting, nici de excesul de mancaruri nesanatoase, desi pot fi accentuate de toti acesti factori. Chiar daca aveti un copil cu inteligenta superioara, acesta tot va intampina probleme de invatare. De multe ori cei ce sufera de ADHD sufera si de hiperprosexie, ceea ce inseamna ca acesta se concentreaza excesiv asupra unei singure activitati, ignorand complet restul lumii inconjuratoare, neputand sa raspunda altor cerinte.
Unele dintre cele mai mari probleme intampinate sunt legate de functiile executive si anume abilitatea de planificare si organizare, inhibitie si autocontrol, competente sociale si flexibilitatea cognitiva. Copilului ii este greu sa isi faca prietenii, sa asculte pana la capat ce are de spus celalalt, sa aiba o conversatie, sa participe la activitati ce implica teamwork-ul, sa isi astepte randul si sa gestioneze corect frustrarile interioare.
Asadar diagnosticul trebuie facut doar de catre un medic specialist, pentru a se asigura ca simptomatologia este constanta in fiecare mediu in care copilul se afla.
